CARAȘ-SEVERIN – Gata, judeţul îşi revine din aţipeală, iar rugile de Sf Marie Mică au dat startul vânzolelii. S-au mai revăzut şi neamurile, prietenii, satele au fost mai animate decât de obicei.
Fireşte, politicienii nu au lipsit nici ei de la joc; nu ca să îi întrebe cineva pe săteni dacă şi-au scos cartofii sau dacă producţia de porumb e bună, ci aşa, ca la paradă. Fiecare primar îşi vrea şeful de partid lângă el la rugă, să nu creadă lumea că a votat un anume partid degeaba. Dar rugile sunt şi un prilej de precampanie electorală, mai ales acum, când sunt doar câteva luni până ce mergem iar la vot. Că doar cota de parlamentari care chiulesc, dorm şi îşi votează beneficii peste beneficii pentru ei trebuie reîmprospătată, nu? Dar până la vot mai vorbim, poate că alegerile din acest an, dacă mergem la ele, vor da o şansă şi României, iar parlamentarii care mai fac ceva vor reuşi să-i ţină-n frâu pe cei care fac figuraţie.
Judeţul se mai dezmorţeşte acum şi prin glasurile şcolarilor. Zilele vor fi mai animate cu zâmbete şi culoare. Sigur, vocile cristaline ale şcolarilor nu vor ţine loc de autorizaţii, nici de zugrăveală sau de toaletă. Ca în fiecare an, multe şcoli au astfel de probleme. Însă, tot mai mult problema principală tinde să devină lipsa copiilor. Sunt clase întregi în judeţ unde numărul elevilor este foarte mic, iar anul viitor va fi şi mai urât din acest punct de vedere. O autorizaţie o mai poţi obţine, o zugrăveală o mai poţi face iar o toaletă se construieşte, dar să-l înghesui pe cărăşean să se reproducă e mai greu. Fac ei şi copii, dar prin ţările prin care sunt plecaţi la lucru.
Cam astea sunt cele două lucruri care au mai dezmorţit judeţul după moleşeala din vară. Nu am prea văzut în rest drumuri în reparaţie, hale pentru vreo fabrică sau construcţii noi, în general. Sunt tot aceleaşi proiecte de care vorbim de ceva vreme. Pentru altele ne împletim degetele, ne pierdem în hârtii, aşeptăm îndurarea lui Cioloş pentru fonduri. Nu sunt pesimistă de felul meu şi azi chiar aş fi vrut să vă scriu ceva frumos. Dar ideile mi s-au învârtit în jurul judeţului şi a donaţiilor pentru Cuminţenia Pământului. Cum vă ştiu darnici şi fără sporovăielile mele, m-am gândit la două chestii care au făcut judeţul să îşi dezlipească puţin genele. În curând vine frigul şi le lipeşte la loc.
A, şi trebuie să vă spun că trece şi toamna. Abia aştept să ningă peste gropile drumurilor din Almăj. În rest, nimicul îşi are zgomotul lui…
Foto: twocents.lifehacker.com