REŞIŢA – Cei 250 de cărăşeni afectaţi de HIV/SIDA se află în pericolul de a nu-şi mai primi medicamentele.
„Cine hotărăşte cine trăieşte şi cine va fi condamnat?”, este întrebarea, mai mult retorică, pe care şi-o pun reprezentanţii persoanelor afectate de HIV/SIDA, în contextul în care unii bolnavi au fost nevoiţi să-şi întrerupă tratamentul. Vina este a sistemului, care mereu rămâne cu punga goală fie când e vorba despre medicamentele pentru bolnavii de cancer, fie când e vorba despre cei cu diabet, fie când e vorba despre cei cu HIV, cărora nu li se mai asigură tratamentul antiretroviral necesar. Iar riscul planează şi asupra celor 250 de cărăşeni afectaţi, care îşi primesc tratamentele în ultima clipă.
„Bomba” a explodat în judeţul Suceava, care în luna decembrie 2013 a rămas fără medicamente pentru Programul HIV, dar şi fără bani, primele fonduri fiind virate abia la finele lunii ianuarie 2014. Îşi mai pune cineva întrebarea ce ar însemna să trăieşti sub semnul HIV şi să n-ai tratament două luni?
Din nefericire, incapacitatea asigurării tratamentului antiretroviral necesar pacienţilor se extinde. Reprezentanţii organizaţiilor persoanelor afectate spun că Ministerul Sănătăţii a alocat, pentru primul trimestru al acestui an, doar 43% din banii necesari pentru tratament. Jocul cu viaţa celor afectaţi continuă, în prezent, şi în judeţele Galaţi, Hunedoara, Vaslui, Cluj, Prahova şi Dolj, potrivit organizaţiilor persoanelor afectate, membre ale UNOPA (Uniunea Naţională a Organizaţiilor Persoanelor Afectate de HIV/SIDA) care au raportat acest lucru. Momentan, în Caraş-Severin, bolnavii îşi primesc tratamentul de pe o zi pe alta, după cum ne informează Marius Agape, din cadrul Asociaţiei Familiilor Anti-HIV „Inocenţă şi Speranţă” din Reşiţa.
„UNOPA a cerut date de la toate DSP-urile (direcţiile de sănătate publică – n.r.) şi spitalele din ţară care trateaza pacienţi seropozitivi, iar răspunsurile arată o situaţie critică a modului cum se desfăşoară Programul Naţional de Tratament HIV/SIDA, se arată într-un comunicat remis redacţiei. Problema pleacă de la Ministerul Finanţelor şi de la modul cum a fost alocat bugetul programelor naţionale de sănătate, gestionate de ministerul de resort. Pentru primul trimestru practic nu a fost alocat buget pentru aceste programe, ceea ce s-a alocat acoperind doar plata creditelor de angajament. În celelalte trimestre, au fost bugetate fonduri care ar acoperi cam cinci luni de tratament pentru pacienţi, la un necesar real. În mai multe judeţe tratamentul se termină în aceste zile şi spitalele spun că nu mai pot face comenzi din cauză că legea le interzice să le facă în contul fondurilor alocate pentru alte trimeste. (…) Reprezentanţii Ministerului Sănătăţii ne spun că spitalele pot face comenzi şi că trimestrializarea nu ar trebui să fie o problemă. Spitalele trebuie să cheltuie tot bugetul alocat pentru 2014 în primele şase luni ale anului, în speranţa că, la rectificarea bugetară se va suplimenta bugetul. Mai multe judete au confirmat că nu au probleme şi că vor face comenzi şi vor asigura tratamentul continuu până în luna iunie”.
În cazurile unde tratamentul a fost întrerupt, cei afectaţi sunt decişi, cu sprijinul asociaţiilor implicate, să-i dea în judecată pe cei pe care-i consideră responsabili. Nu trebuie omis faptul că România a deschis anul 2014 cu 12.273 de pacienţi infectaţi cu HIV, dintre care peste 8.000 beneficiază de tratament antiretroviral.
Antoniu Mocanu