REŞIŢA – Viorel Marineasa şi Daniel Vighi au prezentat la Reşiţa două volume proprii, aducând cu ei şi cărţi din patrimoniul Banatului.
Un eveniment cultural complet s-a derulat zilele trecute sub cupola librăriei reşiţene „Semn de Carte“. Acest mic templu al cărţii a găzduit o dublă lansare, în cadrul căreia Viorel Marineasa şi Daniel Vighi şi-au prezentat cele mai recente volume – „Înainte şi după (războiul rece)“, respectiv „Istoria din cutia de pantofi“ –, dând glas câtorva povestiri savuroase.
„În primul rând vrem să vă mulţumim pentru generozitatea de a ne găzdui în acest spaţiu plin de poezie şi frumos, care arată un anumit gust pentru lucrurile vechi şi poezia lor, spune Daniel Vighi. Iar asta se şi leagă de tema cărţilor noastre. Din păcate, nu băgăm în seamă valoarea unor lucruri, chiar dacă aparent sunt în paragină, dar care aşteaptă mâna binefăcătoare a stăpânului să le readucă într-un fel la viaţă, pentru că ele sunt o parte din identitatea Banatului nostru cosmopolit şi cândva «mitteleuropean», de la credenţuri, până la bătrânele lăzi de zestre pe care încă le mai ţine soacră-mea prin pod pe la Parţa. Toate lucrurile astea sunt istorii ale noastre. Cărţile noastre vor să fie aşa ceva, o încercare de a intra prin mijloacele prozei în trecutul nostru“. Daniel Vighi a făcut o scurtă incursiune între paginile volumului realizat de Viorel Marineasa: „Cuprinde o incursiune în lumea bănăţeană, cu mijloacele prozei şi cu specificitatea sa care s-a impus de-a lungul anilor, un anume tip de ironie aspră, dar şi un tip de nostalgie care se regăseşte în degustările lexicale, în plăcerea povestirii, în regăsirea unor amintiri pe care le aduce în paginile sale. Cartea este şi o vizualizare într-un fel a anilor ’50-’60, unii dintre noi poate că ştim, alţii află cu acest prilej anumite miresme tari văzute nu doctrinar, Viorel Marineasa nu priveşte istoria doctrinar, ci omeneşte. O vede din perspectiva unui copil care a fost la Lipova, în cei nouă ani, sunt anii în care amintirile rămân de-a lungul vieţii şi sunt până la urmă cărămida imaginarului creator“.
Viorel Marineasa a explicat faptul că în volumul său nu se referă strict la Banat, şi cuprinde „povestiri acumulate din foarte multe direcţii, unele de la tatăl meu care este din Iablaniţa, şi care povestea mult mai savuros decât mine“. Acesta a explicat cum a pus bazele Asociaţiei culturale Ariergarda, care şi-a propus, printre altele, să scoată la suprafaţă cărţi din patrimoniul Banatului date uitării sau necunoscute: „Am adus cu noi două dintre ele. Este vorba despre extraordinarul roman al lui Virgil Birou, «Lume fără cer», care este mult mai proaspăt decât oricând, şi o carte a lui Anton von Hammer, scrisă la Timişoara în anii 1840, dispărută din bibliotecile din oraş, dar găsibilă la Biblioteca Naţională din Viena, şi redată în traducere românească de către Costin Feneşanu. (…) Daniel Vighi, ca un scotocitor în arhive, a găsit la Biblioteca Academiei, Filiala Timişoara, o nepreţuită comoară. Ea a mai fost în mod pasager cercetată şi de către alte persoane, dar Daniel a reuşit să scrie o carte coerentă plecând de la ce a găsit acolo. În nişte cutii de pantofi, zăceau nişte fişe foarte amănunţite despre consemnări din viaţa Banatului, din presa secolului al XIX-lea. Plecând de aici, a scris această istorie din cutia de pantofi, pentru că acele documente strânse de doamna Deleanu, o octogenară care trăieşte în Germania, în Munchen, cu ascendenţă evreiască şi care a fost chiar directoarea filialei, care a făcut o operă de chinez bătrân, scoţând aceste documente care sunt aur atât pentru prozator, cât şi pentru istoric“.
Antoniu Mocanu