REȘIȚA – O placă informativă a fost dezvelită pe „Podul de la Vamă“, având menirea de a le aminti urmaşilor despre strădaniile înaintaşilor. Edificiul a strâns anul acesta opt decenii de funcţionare.
„În perioada anilor 1700-1800, Reşiţa era o localitate micuţă, de circa 120 de gospodării, ne povesteşte administratorul public Vasile Paul. Într-un fel, norocul a fost că industria siderurgică din Bocşa şi-a terminat materia primă, respectiv sursa de lemn pentru producţia mangalului, şi atunci s-a hotărât mutarea ei în Reşiţa. În perioada imediat următoare, a Imperiului Austro-Ungar, a avut loc o dezvoltare destul de serioasă, extinderi, căi de acces, drumuri, şi a fost necesară construirea unei fabrici care să execute aceste poduri. Astfel s-a preluat de către vechiul UDR, StEG-ul de la vremea respectivă, această construcţie de poduri. Tot în perioada Imperiului Austro-Ungar au fost construite la Reşiţa peste 70 de poduri metalice, răspândite în întreg imperiul. La început au fost poduri nituite, care presupuneau foarte multă cheltuială cu forţa de muncă. Au avut curajul şi, cu nişte ingineri deosebiţi, s-a trecut la construirea podurilor sudate, care mergeau mult mai rapid. Unul dintre aceste poduri care este în picioare şi pentru vremea respectivă a însemnat o deosebită realizare tehnologică este acest „Pod de la Vamă“. Iniţial a fost unul din lemn, făcea legătura între cartiere şi asigura accesul micilor prăvăliaşi, meseriaşi, producători către piaţa Reşiţei. La intrare, se plătea o taxă, şi din această cauză a primit denumirea de «Podul de la Vam㻓.
Liubiţa Raichici, doamna Culturii cărăşene, a amintit de programul clar de restaurare, precizând că până la împlinirea lui este important să scoatem în evidenţă aceste obiective, lucru care cade în sarcina administraţiei locale.
Vasile Paul a ţinut să le mulţumească dr. Dumitru Ţeicu şi arhitectului Florin Trofin, care i-au fost sursa de inspiraţie pentru pagina de istorie, Liubiţei Raichici pentru promovarea evenimentului şi dr.ing. Iulian Georgevici, care a confecţionat placa montată pe pod, montată acum, la un an după cea de pe primul pod de ansambluri sudate, cel de vizavi de Pompieri. Georgevici a ţinut să amintească sprijinul oferit de cei de la UCMR, de Primărie, de Clubul Rotary şi de „o sumă de oameni inimoşi care simt ceva pentru Reşiţa de ieri, de astăzi şi de mâine. Cu toţii putem face câte ceva şi trebuie la un moment dat să înceteze dihonia şi să constatăm că de fapt suntem cu toţii concitadini şi muncim pentru un viitor“.