REȘIȚA – În cadrul unui interviu acordat în exclusivitate, directorul general al Diviziei Europene a TMK ne-a dezvăluit lucruri inedite despre uzina reşiţeană şi viitorul ei, despre importanţa TMK-ARTROM şi TMK- REŞIŢA pentru industria românească.
JCS: Ce înseamnă TMK-Artrom şi TMK-Reşiţa pentru industria românească?
Adrian Popescu: „Poveşti de succes”. Spun asta pentru că ambele uzine au fost la un moment dat în situaţie critică (din motive diferite) dar în final, printr-o muncă titanică şi dăruire din partea personalului angajat, dar şi înţelegere din partea investitorilor si a autorităţilor, s-a reuşit privatizarea şi salvarea lor, mai mult transformarea lor în „Poveşti de succes”. Astăzi, cele două uzine dispun de unele dintre cele mai moderne capacităţi de producţie din România. Cele două uzine formează împreună un complex metalurgic unic care funcţionează pe principiul „de la materie primă până la produse finite de înaltă tehnologie”, sunt ca nişte surori siameze, succesul sau rezultatele mai slabe ale uneia având efecte imediate şi asupra celeilalte. TMK-Artrom este o companie mai tânără, fiind înfiinţată în 1982, dar pe cât de tânără este, pe atât de zbuciumată a fost scurta ei istorie de până acum. TMK Reşiţa este veterana metalurgiei româneşti, având o istorie de mai bine de 260 de ani, fiind uzina unde s-a produs prima dată oţel în România, ceea ce o face să ocupe un loc special în istoria metalurgiei româneşti, dar şi în cea a Europei.
JCS: Ştiu că aveţi peste 600 de clienţi în Europa şi foarte mulţi în SUA şi Canada. Lupta pentru client pe piaţa europeană, şi nu numai, este tot mai acerbă. Cum faceţi faţă?
Adrian Popescu: Calitatea produselor dar şi flexibilitatea cred că sunt cele mai important atuuri ale noastre. Faptul că TMK-Artrom dispune de un producător de materie primă de înaltă calitate, flexibil, cum este TMK Reşiţa şi totodată capabil să producă orice tip de oţel de care este nevoie la TMK-Artrom în termen de numai câteva zile de la lansarea comenzii, este elementul cheie care ne oferă posibilitatea să mulţumim clienţii (practic, în mai puţin de o lună de zile, produsele comandate de clienţii din Europa pot fi în depozitele lor).
Al doilea element determinant în câştigarea şi fidelizarea clienţilor a fost filozofia noastră oarecum particulară şi anume să abordăm nişe de piaţă grele, în care alţii nu se duc. Să fim flexibili în a înţelege nevoile reale tehnice ale clientului şi să îi dăm (pe lângă produse) şi asistenţă în a-şi alege produsul metalurgic cel mai potrivit nevoilor sale. La toate acestea se adaugă termene scurte de livrare şi calitate la standarde foarte înalte.
Pe toate pieţele şi pentru toţi clienţii, noi prezentăm tandemul TMK-Artrom, TMK-Reşiţa ca un tot unitar, un flux integrat. De aceea, toate certificările noastre de produs au presupus nu numai auditarea şi certificarea uzinei de la Slatina, dar şi a celei de la Reşiţa.
JCS: O să fabricaţi componente auto pentru grupul Renault, mai exact pentru cinci modele de maşini. Ce înseamnă acest proiect şi cât implică asta uzina din Reşiţa, mai ales că la Reşiţa au mai fost produse ţevi pentru un producător de maşini de lux?
Adrian Popescu: Acest proiect este implementat la Slatina, unde producem ţeavă pentru industria de automobile ca şi produs de bază. În paralel cu procesele metalurgice (producţia de ţevi) am investit în anii trecuţi într-o secţie de produse cu valoare adăugată mare, în care folosim ţeava ca materie primă. Acolo producem ţevi roluite interior şi ţevi rectificate exterior pentru cilindrii hidraulici (cilindru+piston), precum şi anumite repere folosite ca semifabricate utilizate de producătorii de componente în industria de automobile, aşa numiţii producători de tip OEM (Original Equipment Manufacturer).
Cu Dacia-Renault am mers mai departe şi anul trecut am instalat o linie de maşini specializate, unde producem o piesă finită care intră direct la montajul caroseriei de la cinci modele Dacia, devenind astfel furnizor direct (Tier 1) pentru Dacia-Renault .
TMK-Reşiţa este un element cheie în tot acest proiect deoarece produsele pentru industria auto şi de cilindri hidraulici sunt produse care cer caracteristici ridicate ale oţelului, specific proceselor tehnologice şi standardelor de calitate şi siguranţă din această industrie.
Oţelul produs la TMK Reşiţa este supus operaţiunilor de eliminare a impurităţilor şi de reducere mare a azotului şi hidrogenului din compoziţia sa, fapt ce asigură un „oţel curat“, respectând astfel cerinţele de calitate foarte înalte pe care le solicită producătorii din domeniul auto.
JCS: Transgaz derulează proiectul BRUA, un proiect care implică şi judeţul Caraş-Severin. În 31 martie vor hotărî cine va produce ţevile pentru gazoduct. La licitaţia de anul trecut, ţevile TMK au fost respinse, ulterior contestaţia TMK a fost admisă. Se preferă ţevile ieftine din India, China sau ce credeţi? Totuşi, BRUA este un proiect serios…
Adrian Popescu: Da este un proiect mare. TMK-Artrom a participat la licitaţie cu ţeavă sudată produsă la uzina deţinută de TMK la Volzhsky din Federaţia Rusă. Din păcate, înainte de ultima evaluare finală, noi am fost eliminaţi din motive de documentație.
Fiind implicate surse de finanţare publice, se cer proceduri mai rigide. Am văzut comentariile unor producători care au fost eliminaţi din competiţie în faze anterioare şi, uneori, comentariile au avut o latură emoţională, de înţeles, cu trimitere la tendinţe ca cele menţionate de Dvs. Eu personal nu cred în aşa ceva, pur şi simplu o licitaţie publică trebuie să judece rece şi analizând fiecare virgulă a documentelor, conform procedurii. O astfel de licitaţie are în primul rând faza tehnică (în care se află acum BRUA), când se selectează ofertele care răspund ad-literam cerinţelor din proiectul tehnic şi apoi cei rămaşi în cursă vor concura la final în condiții tehnice egale pe preț. Transgaz are o experienţă uriaşă în domeniu, aşa că nu cred că şi-ar permite la un astfel de nivel să aibă preferinţe. Da, preţul este important în decizie, dar principiul preţului cel mai mic acţionează la astfel de licitaţii în faza finală la condiţii tehnice egale. Până la urmă şi banii publici trebuie să fie consumaţi eficient.
JCS: Colaborarea cu autorităţile locale este una bună? Adică se înţelege importanţa acestor fabrici în mediul economic local? Există vreo diferenţă în acest sens între Slatina şi Reşiţa?
Adrian Popescu: Cred că toată lumea înţelege în cele două oraşe care este nivelul de complexitate al activităţii metalurgice şi cu ce probleme ne confruntăm. La rândul nostru, încercăm să înţelegem problemele şi necesităţile din oraşele unde lucrăm şi investim.
Desigur că între Reşiţa şi Slatina problemele abordate cu comunitatea locală şi autorităţi sunt diferite, generate în primul rând de nivelul de industrializare diferit al fiecărei zone.
Slatina este astăzi un oraş supra-industrializat, unde aproape nu există fenomen de șomaj, există un mediu de afaceri dominat de mari angajatori şi, de aceea, cu autorităţile locale principalele subiecte sunt legate de colaborări public-private pentru îmbunătăţirea infrastructurii, activităţi pentru calificarea în comun a forţei de muncă etc.
La Reşiţa, problematicile noastre sunt în general legate de aspecte istorice şi aş vrea să detaliez câteva.
De curând, la iniţiativa Primăriei Reşiţa am demarat proceduri comune şi discuţii serioase pentru ca mai multe terenuri ale TMK-Reşiţa să fie achiziţionate de primărie, legal, în vederea unor dezvoltări gândite de administraţia locală. Am răspuns pozitiv la această chemare pentru că astfel de proiecte pot schimba faţa oraşului şi îl pot face mai atractiv pentru cei care trăiesc în zonă.
Dezvoltările industriale şi urbane în Reşiţa de-a lungul timpului au făcut ca industria siderurgică şi oraşul să se apropie una de cealaltă până la contopire, într-un spaţiu geografic îngust, deloc generos. De aceea, de-a lungul timpului au existat (şi trebuie să admitem că vor mai putea exista) momente de disconfort sau discuţii emoţionale între industrial şi urban pe tema întrebării care trebuie să primeze.
Noi încercăm să ţinem pasul cu tehnologia (de aceea, investiţiile noastre sunt vizibile) şi să ne îmbunătăţim inclusiv tehnicile de a crea o industrie prietenoasă cu mediul. Avem în plan proiecte de îmbunătăţire tehnologică care să menţină emisiile deranjante sub nivelul admis. Am făcut paşi uriaşi în acest domeniu şi vom continua. Îmi aduc aminte când am cumpărat uzina, am venit cu conducerea grupului la Reşiţa şi am fost şocaţi de atmosfera roşu-alb-gri de deasupra oraşului şi din oraş. Astfel de imagini nu mai există demult în Reşiţa, dar în timp vor apărea provocări noi în domeniu şi noi suntem pregătiţi să le facem faţă. Da, pot spune că am avut şi avem colaborări constructive cu autorităţile locale, probabil că fiecare îşi doreşte mai mult, dar important este să înţelegem că un oraş fără locuri de muncă sigure pe termen lung nu poate exista, dar şi că o industrie fără un oraş care să îi furnizeze forţa de muncă, de asemenea, nu poate exista. Urbanul şi industria trebuie şi pot să co-existe, iar pentru aceasta vom fi mereu în dialog cu autorităţile şi vom încerca să înţelegem problemele şi, în acelaşi timp, să ni le exprimăm pe ale noastre.
JCS: Care este poziţia TMK Reşiţa în grupul TMK şi care este perspectiva uzinei din Reşiţa?
Adrian Popescu: Grupul TMK este organizat în cinci divizii la nivel mondial şi toate strategiile şi analizele se fac la nivel de divizii, nu la nivel de uzine.
TMK-Reşiţa este una din cele şase companii care compun Divizia Europeană şi este sursa unică de materie primă în Divizie. Ca şi nivel de cifră de afaceri, TMK-Reşiţa şi TMK-Artrom sunt uzine mici comparabil cu giganţii din Rusia ai TMK şi reprezintă, consolidat, cam 4-5% din cifra de afaceri a TMK, dar ele formează aşa cum am spus un complex unic în TMK; practic suntem singura divizie specializată în ţevi industriale. Toate celelelalte divizii ale TMK sunt specializate în ţevi petroliere. De aceea şi gradul de autonomie al conducerii afacerilor Diviziei Europene este mai mare decât al altor divizii.
Pentru noi, TMK-Reşiţa este locul de la care începem planurile de afaceri ale Diviziei Europene. De aceea, după alăturarea celor două uzine în 2004, prima dată am investit masiv în Reşiţa pentru a moderniza întreg fluxul tehnologic, cât şi pentru a face uzina mai prietenoasă cu oraşul şi mediul.
Apoi a urmat o perioadă în care am implementat în TMK-Artrom investiţii pentru realizarea produselor Premium (ţevi pentru auto, cilindri, ţevi tratate termic etc) pentru a creşte valoarea adăugată, ceea ce ridică nivelul de siguranţă al ambelor uzine. Am deschis case de comerţ în toate pieţele relevante. TMK-ARTROM a înfiinţat în SUA o companie comercială care vinde acolo cam 25% din producţia noastră. Am consolidat alianţe comerciale pe termen lung cu producători de laminate din România care să crească nivelul de vânzări directe ale uzinei din Reşiţa. Efectele acestor acţiuni se văd şi la Reşiţa.
De curând am inaugurat o nouă secţie de ţevi tratate termic la Slatina. Ea a generat noi locuri de muncă în ambele uzine. Paradoxal, dar la pregătirea acestei investiţii pentru 2017, cele mai multe locuri de munca noi au apărut la Reşiţa şi nu la Slatina. Acesta este un efect care arată simbioza celor două entităţi.
Acum a venit din nou timpul să ne întoarcem la Reşiţa şi să continuăm proiecte la care visam demult. Suntem în faza de analiză a unor mini-capacităţi de laminare amplasate la uzina din Reşiţa pentru produse metalurgice tot cu valoare adăugată mare (regret, dar din motive evidente încă nu pot detalia subiectul) care să completeze gama noastră de fabricaţie.
Toate acestea arată că în tot ceea ce facem, abordarea noastră este produsul unei gândiri pe termen lung care să facă din tandemul Slatina-Reşiţa al TMK un complex industrial de succes, care să producă majoritar produse de tip Premium în condiţii de siguranţă şi prietenoase cu mediul şi cu oraşele în care lucrăm.
JCS – Vă mulţumesc.