REȘIȚA – Se zice că după Sânta Marie Mare începe numărătoarea inversă până la intrarea în iarnă, momentul optim pentru a umple cămara. Pentru că nimic nu se compară cu răsfățul unui borcan de zacuscă sau de bulion pe care-l deschizi cu o plăcere sadică în plină iarnă, din propria cămară.
Gustul de acasă nu suportă, totuși, comparația cu produsele la conservă etalate în supermarketuri, oricât s-ar strădui unele firme să ne convingă cu reclame insistente și promoții avantajoase. Luna lui Gustar înseamnă perioada roadelor pământului, când cele mai bune legume se coc și sunt scoase pe piață ca dintr-un corn al abundenței, proaspete și, cel mai important, la prețuri convenabile. Seceta îndelungată din această vară, însă, a afectat multe din culturile agricole, nu doar la noi în județ, cu precădere în zonele Măureni și Moldova Nouă, ci în toată țara. Cu toate acestea, producătorii agricoli au făcut ei ce-au făcut și tot au avut resurse pentru a scoate ceva recoltă, unii venind chiar pe piață cu promoții estivale tentante.
Păi, dacă nu acum, după ce am trecut de mijlocul lui August, când vinetele sunt și cu 1,5 lei, vinete albe și negre de Fîrliug, bunăoară, mai ieftin de atât, când să fie, ca să pui pentru iarna care, Dumnezeu știe cât de aspră va mai fi?! Vinetele, oricum, mai scumpe de 2,00 – 2,50 nu sunt în acest moment dar, cu siguranță, se vor scumpi în septembrie. Roșiile, ardeii, castraveții se găsesc, de asemenea, pe piață cu prețuri acceptabile, între 2,00 – 4,00 lei, în funcție de calitate, desigur. Este motivul pentru care gospodinele care păstrează în familie tradiția de a conserva aceste bunătăți la borcan, sub formă de murături, zacuscă, bulion, gemuri și dulcețuri își fac provizii serioase. Harnice, cum le știm pe tănticile care au rețete care mai de care mai apetisante, se pun pe treabă dis-de-dimineață și cât e ziua de lungă, coc la vinete și la ardei, pentru delicioasele borcane pe care le așează în cămară, legate frumos cu sfoară și etichete. Ca furnicile, nu irosesc nici energie, nici timp, nici dragoste, pe toate le amestecă în borcane și borcănașe, într-un soi de ritual sacru păstrat din generație în generație, mai ales pentru copii și nepoți. Gospodinele moderne, chiar dacă, din comoditate, lipsă de timp și alte asemenea motive, nu se mai îngrijesc de cămara pentru iarnă și nu mai pun la borcan bunătățile lui Gustar, tot apelează la produsele acestor gospodine harnice, pe care iarna, că-i zăpadă sau ger, le vedem la piață cu ele. „E gustul de acasă“, trebuie să recunoaștem, fără conservanți și aditivi alimentari. Eeeiii… dar până și cântecul greierilor din aceste zile de arșiță ne amintește, vrem nu vrem, de cunoscută fabulă a lui Esop, răspunsul furnicii în varianta lui Alecu Donici fiind mai mult decât elocvent: „– Ai cântat? Îmi pare bine. Acum joacă dacă poți, iar la vară fă ca mine“.