Când un deţinut este eliberat înainte de termen, se presupune că a înţeles ceva din pedeapsă, ştie că a greşit şi nu îşi va bate joc de această a doua şansă. Însă Adrian Năstase nici nu a apucat bine să iasă de la răcoare că a şi ţinut să demonstreze tuturor că, orice i s-ar întâmpla, rămâne acelaşi individ deconectat de la realitate, trăitor în propria sa lume în care oamenii văd în el o victimă a unor persecuţii politice, cu dosare înscenate în întregime de la Cotroceni.
În realitate, lucrurile sunt mult mai simple – cariera sa politică s-a încheiat demult. Pentru cei mai mulţi dintre români, Năstase există în trecut; barba sa de martir care a suferit pentru popor în temniţele băsiste enervează sau amuză, în funcţie de temperamentul fiecăruia, însă nimeni n-o ia vreo clipă în serios.
Şi nici măcar în propriul partid nu se grăbesc să taie viţelul cel gras în cinstea reîntoarcerii membrului risipitor. Chiar din contra. Evidenta sa nerăbdare de a reintra în joc îi irită pe mai-marii PSD, care n-au nevoie de un solicitant agasant cu doar câteva luni înaintea unui scrutin ce se anunţă a fi pe muchie de cuţit. Neputând ocupa vreo funcţie publică, Năstase ar vrea să fie uns guru al social-democraţilor; să-i lase, cu mărinimie, pe alţii în lumina reflectoarelor (şi sub tirul adversarilor), în timp ce el trage din umbră sforile. Dar a uitat un lucru esenţial, şi anume că această poziţie este deja ocupată de un individ care o va părăsi numai cu picioarele înainte. Iar Ion Iliescu, unul dintre cei mai redutabili politicieni de după ’89, este cu mult peste nivelul lui Năstase; chiar şi prin faptul că, oricât de mulţi i-au purtat sâmbetele, nimeni nu a fost în stare să-i facă buletin de Rahova.
Până şi fostul pupil al lui Năstase, actualul premier, nu sare în sus la gândul reîntâlnirii cu acesta. Chiar dacă Ponta i-a luat apărarea dincolo de orice limite, alea erau doar vorbe. Iar de la ele şi până a se lăsa pe mâna mentorului său, devenind ceva între slugă umilă şi discipol obedient, e cale lungă. I-o fi fost util pe vremuri, însă acum Ponta este prea inteligent ca să-şi sacrifice cariera politică devenind o marionetă doar pentru a-şi plăti datoriile faţă de cel care i-a ghidat primii paşi politici. Numai că Adrian Năstase ignoră aceste lucruri cu o inconştienţă dezarmantă pentru cineva care a ocupat una dintre cele mai importante poziţii în stat, fiind la un pas şi de cea supremă.
Dar să nu-l plângem; îi rămân întotdeauna ofertele de la multinaţionale, ba chiar şi de la un guvern străin, care se vor grăbi să-l ia, iar poporul român, în nerecunoştinţa sa, o să-l scape…