REŞIŢA – Susţine Ion Radu, antrenorul anului 2010, nominalizat de Direcţia pentru Sport şi Tineret Caraş-Severin.
Jurnal CS: Domnule Ion Radu, aţi fost desemnat antrenorul anului 2010, în Caraş-Severin. Ce reprezintă pentru dumneavoastră această apreciere?
ION RADU: Trebuie să recunosc faptul că sunt foarte onorat. M-am bucurat foarte mult. Mai ales că meritul aparţine, în mod deosebit, sportivilor noştri, pentru că au reuşit să mă ridice pe primul loc. În special Loredanei Ohâi, care este componentă a Centrului Olimpic de Judo de la Cluj-Napoca, şi a devenit cea mai bună sportivă a judeţului Caraş-Severin.
JCS: Prezenţa în vârful topului a fost o surpriză pentru lumea sportului din judeţ, chiar dacă v-au recomandat rezultatele.
I.R.: Să ştiţi că în Caraş-Severin sunt mulţi antrenori de mare valoare. Care oricând pot ajunge pe podium. Anul viitor, sau în cei următori. Totul depinde de performanţele sportivilor lor. Pentru că ei sunt cei care ne ridică. Fără sportivi, fără părinţii lor, fără sprijinul celor din jurul nostru nu am putea obţine rezultate.
JCS: Dumneavoastră aveţi un statut aparte, ca de altfel şi alţi antrenori. În sensul că sunteţi un slujitor al judo-ului, în afara programului profesional.
I.R.: Într-adevăr, aşa este. Însă, îl am alături pe Ionuţ Răuţu, unul dintre foştii mei sportivi. Am mare noroc, fiindcă ne şi înţelegem foarte bine. Ne completăm perfect, pot spune. Avem aceeaşi mare pasiune, judo-ul. Altfel spus, la Energetica domneşte pasiunea. Iar când şi învingi, satisfacţia sufletească e şi mai mare. Dacă vreţi, acesta este secretul rezultatelor noastre. Adică, aplecarea noastră spre judo şi munca sportivilor.
JCS: Ce ne puteţi spune despre satisfacţia materială?
I.R.: Dacă n-am fi înţeles problemele financiare cu care se confruntă mai toate cluburile sportive, şi nu am fi acceptat această situaţie, probabil că aş fi renunţat demult. Ce să vă spun? În anii trecuţi au fost cazuri în care i-am recompensat pe sportivi din buzunarul propriu. Dar, acest lucru contează mai puţin. Pentru mine judo-ul este un microb, de care nu vreau să mă scap.
JCS: Domnule Radu, de cât timp sunteţi legat de judo?
I.R.: Ca sportiv din anii ’70, iar ca instructor şi apoi ca antrenor, din 1982. Am început la Reşiţa, unde am urmat liceul, am continuat la Oţelu Roşu şi din 1993 sunt la Energetica.
JCS: Au trecut 41 de ani.
I.R.: Şi nici nu ştiu cum s-au dus. Cert este că şi-au pus amprenta asupra vieţii mele şi a familiei mele. Am trecut prin multe greutăţi, ne-am bucurat când am cucerit prima medalie. Apoi, au venit tot mai multe satisfacţii.
JCS: Am trecut de prima jumătate a anului în curs. Cum apreciaţi bilanţul provizoriu?
I.R.: Mulţumitor. Întotdeauna se poate mai bine. Noi facem, cum se spune, politica paşilor mărunţi. Avem câteva medalii naţionale, câteva ratări de medalii. Dar, suntem încrezători. Sportivii ştiu că degeaba se pregătesc bine şi foarte bine, dacă nu ajung la medalii. Că lupta se dă pe salteaua oficială.
JCS: Cum speraţi să încheiaţi anul 2011?
I.R.: Cu rezultate cât mai bune, chiar mai bune decât cel care a trecut. În frunte cu Loredana Ohâi, care, în perioada următoare, are două concursuri europene foarte importante, de juniori şi de tineret. Însă, repet, pe noi ne interesează în primul rând să avem cât mai mulţi copii în sală, să facă sport, să facă judo.
JCS: Dar, nu v-ar deranja o nouă prezenţă în topul antrenorilor.
I.R.: Fireşte că nu. Însă aceasta nu poate fi posibilă decât dacă vin rezultatele sportivilor. Deci, mă voi bucura în primul rând pentru ei.
Marius Moraru