REŞIŢA – Spune o tânără care trăieşte din ajutoare sociale, în faţa unui fost complex comercial devastat.
Dacă am spune că este imobilul situat pe str. Zimbrului, la nr. 19, cu siguranţă nu prea multă lume ar şti despre ce este vorba. Vă spunem însă că multă vreme a fost singura alimentară de la Podul Stavila, între Marginea şi Muncitoresc, iar oamenii îi spuneau „la Brebenaru“. Acum nu mai e nimic, decât o ruină ceva mai groasă în ziduri decât a fost Cinema „Muncitoresc“ înainte de a fi demolat. Totul e plin de gunoaie, iar spatele clădirii a devenit un fel de toaletă publică.
Până să ajungă în această stare, imobilul a trecut, ca toată economia românească, prin tot felul de privatizări, ajungând pe jumătate magazin alimentar, pe jumătate birt. Apoi fabrică de confecţii unde, spun oamenii, deşi a ajuns să aibă şi maşinile gata montate, acul n-a apucat niciodată să împungă pânza. Probabil după ce afacerile în lohn n-au mai fost rentabile, proprietarul a trebuit să pună lacătul pe uşă. Însă acesta a fost furat împreună cu uşa, cu toată tâmplăria termopan a imobilului, precum şi cu o parte din zidărie, iar dacă nu se face ceva, există riscul ca vandalii să fure până şi armătura metalică din structura de rezistenţă.
Reprezentanţi ai Primăriei Reşiţa, împreună cu cei ai diferitelor servicii şi instituţii din subordine, au fost vineri, 15 iulie, din nou în teren pentru a analiza situaţia. Proprietarul, un timişoarean, nu a băgat în seamă ameninţările pe care le-a primit de la autorităţi şi nici măcar amenzile de 700, respectiv de 400 de lei pe care le-a încasat pe hârtie de la poliţia locală.
Ce se poate face? Reprezentanţii primăriei spun că, deşi arată urât – pentru că e înspre zona turistică Văliug-Semenic, etc – nu se poate face nimic. Iar oamenii din zonă deplâng mizeria care pune în pericol sănătatea celor din zonă, şi mai ales a copiilor care se joacă acolo.
E adevărat că, potrivit Constituţiei, proprietatea este garantată şi ocrotită de către stat. Dar la fel de adevărat este, potrivit aceluiaşi act normativ, că „dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului“. Însă din legi şi manuale, până la realitate e cale lungă.
Antoniu Mocanu