REŞIŢA – Spune unul din chiriaşii care trăiesc, în condiţii inumane, în locuinţele sociale de pe Traian Lalescu. Şirul de clădiri de vizavi de Universalul Vechi a fost nu o dată în atenţia publicului din cauza stării de paragină în care au ajuns. Din când în când, mai cade câte-un zid, mai pică un tavan…
Acum, în centrul atenţiei a ajuns imobilul cu numărul 18 de pe Traian Lalescu, unde şi-au primit locuinţă aproximativ 40 de familii care trăiesc, aproape în majoritate, din ajutoare sociale. Apartamentele sunt, de fapt, într-o curte interioară, iar oamenii se plâng de condiţiile îngrozitoare şi arată cu degetul spre autorităţile locale care, în afară de promisiuni, nu le-au oferit nimic. Iar clădirea începe să cadă la propriu. Bucăţi mari din zid au început să se desprindă şi să pice, constituind un real pericol în special pentru cei mici, al căror număr este de aproximativ 60, aşa cum spun cei de acolo. Din cauza felului în care este construit imobilul, lumina soarelui ajunge în locuinţe doar prin curtea interioară, umezeala, mucegaiul şi igrasia fiind la ordinea zilei. Iar spaţiile sunt înguste şi foarte înalte, ajungând până la 4-5 metri, ceea ce pune serioase probleme legate de asigurarea încălzirii.
Puţinii locatari mai cu dare de mână au ajuns să regrete după ce-au investit în renovări şi în aparatura electrocasnică, întrucât umezeala a reapărut, stricând aparatele deloc ieftine.
Odată pătrunşi în curtea imobilului vechi, spun oamenii, de aproximativ un secol şi jumătate, fiecare familie îţi prezintă un adevărat caz social. Oameni bolnavi, familii cu mulţi copii, pereţi, scări şi tavane ce cad, iar în locuinţe mirosul de mucegai e o caracteristică. Persoane cu handicap, netransportabile şi, în general, oameni care au rămas acolo doar pentru că viaţa i-a adus în situaţia de a nu avea unde să plece. Mediul insalubru a devenit echivalentul stării de boală, nimic nefiind ieşit din comun, de la bolile de plămâni, până la cancer… Locatarii arată cu mâna un morman de cabluri încâlcite, despre care nimeni nu ştie dacă sunt de curent, de satelit, de telefon sau de toate la un loc, iar în altă parte o ţeavă de gaz peste care curge mereu apa. „Am anunţat operatorii, dar nimeni nu ia nicio măsură“, spun cei de acolo.
Într-o lume în care soarele nu mai pătrunde, zidurile nu mai aud decât ecourile disperate ale locatarilor: „Veniţi şi aici, vă rugăm! Rugaţi-l pe domnul primar să ne ajute, vă rugăm mult!“. La etajul al doilea, cineva ne face semn. După o trudă de mai bine de trei decenii în faţa şarjei, omul a ajuns să locuiască „la curte“. Şi-a cumpărat cămăruţa, dar scările din acea parte a imobilului stau să cadă. „Dacă vine un cutremur, murim toţi nevinovaţi! (…) Poate dumneavoastră mai puteţi face ceva“, spune omul, plecându-şi privirea tristă şi invocând intervenţia divină… Altcineva povesteşte cum un bătrân a căzut dintr-una din toaletele comune de la etaj şi a avut noroc că, la parter, musteau resturile menajere, atenuându-i căderea… Peste unii pică scările, peste alţii tavanul, iar în alte părţi acoperişul prezintă un real pericol. În plus, alte familii cu mulţi copii locuiesc în mici colibe lipite de imobil, şi se plâng de faptul că nu li s-a permis să-şi ridice măcar o toaletă. Iar curtea bălteşte mereu de apă, care vara e plină de deşeuri menajere, cu mirosul aferent.
Cât costă condiţiile inumane de acolo? Chiria, spun oamenii, e în jur de 40-60 de lei pe lună (pentru un hol şi o cameră), dar sunt unii care nu plătesc. Cei care totuşi îşi rup de la gură pentru a plăti chiria ar cere măcar să fie mutaţi de acolo, dacă primăria nu-şi permite să-i ajute cu o reabilitare.
„Acolo, pe Traian Lalescu nr. 18, cunosc pentru că sunt foarte multe persoane care locuiesc acolo, unele figurează în contractele de închiriere, altele nu. Cert este că prin Direcţia de Administrare a Patrimoniului au fost făcute reparaţii, au fost date materiale, chiar a fost făcută o solicitare în ultimul timp vizavi de a se înfiinţa acolo, de a se constitui o biserică baptistă sau penticostală. Sunt mai multe aspecte. Ne stă în atenţie vânzarea locuinţelor sociale. Dacă legea îmi permite, aşa cum o să facem în Mociur, o să facem şi pe Traian Lalescu, o să facem la fel şi pe Zimbrului 42, şi anume după Pompieri, pe stânga, un alt imobil, ce nu ne aparţine deocamdată nouă. Şi în alte cazuri. La Minda, pe partea stângă, pe Calea Timişoarei, încerc să rezolv alături de Consiliul Local probleme ce n-au fost rezolvate mandate întregi. Deci ştiu de situaţia de acolo, n-am avut posibilitatea să facem apartamentările până acum pentru că abia suntem la început de an, dar nu este un caz singular. Ce-o să facem în Mociur, o să facem şi acolo: apartamentare, şi le oferim spre vânzare, bineînţeles cu preţuri mici, pentru că nu putem vorbi de modernizări acolo. Vorbim doar de întreţinere. Sunt întradevăr anumite cazuri: a picat un tavan sau eu ştiu ce s-a mai întâmplat acolo. Nu ştiu în ce condiţii. Toate solicitările noi le-am rezolvat până acum. Dar, e adevărat, nu pe măsura cererii cetăţenilor, pentru că toţi ar vrea chirie mică, şi aia poate să n-o plătească, mă refer la cazurile sociale, pentru că n-au bani. Dar noi am asigurat nişte fonduri prin ajutoarele sociale şi prin ajutoarele de urgenţă acelor familii nevoiaşe“, spunea primarul Reşiţei, Mihai Stepanescu.
Legat de aşezământul de cult construit în curte, oamenii spun că e într-o altă curte, nicidecum într-a lor. Cât despre materialele de construcţii, dacă le-ar fi primit, locatarii ar fi crezut că l-au prins pe Dumnezeu de picior. Ce-i drept, cândva imobilul arăta chiar frumos, totul era curat iar florile dădeau locului o atmosferă caldă. Până când au apărut şi alt gen de familii, care nu plătesc, fac mizerie şi nu ajută la nimic. Noi am găsit oameni măturând. Însă în urma lor cad mereu bucăţi din clădire. În pofida ploilor de promisiuni, singurele îmbunătăţiri făcute în ultimii ani în zonă sunt tencuirea intrării – care deşi nu are un an, e deja în cădere liberă – şi nişte jgheaburi de ploaie.
Antoniu Mocanu